aeraj minier

Aerajul minier este procesul prin care aerul este introdus, distribuit și evacuat din subteran, astfel încât toate zonele de lucru să primească un debit suficient și constant. Practic, aerajul stabilește „drumul aerului”: de la admisie, prin galerii și fronturi, până la evacuare, eliminând aerul viciat, căldura, umiditatea și contaminanții.

Un aeraj eficient se bazează pe trei lucruri: trasee bine definite, pierderi de presiune controlate și ventilatoare dimensionate corect. În subteran, rezistența la curgere crește din cauza rugozității pereților, schimbărilor de secțiune, coturilor, ușilor de aeraj și echipamentelor. Dacă pierderile sunt subestimate, aerul nu ajunge unde trebuie; dacă sunt supraestimate, se consumă inutil energie.

Dirijarea aerului se face prin uși, baraje, obturări și canale flexibile, astfel încât aerul proaspăt să treacă prin zonele cu personal și utilaje și să nu „scurtcircuiteze” pe trasee ușoare. În fronturi, aerajul local devine critic: un ventilator auxiliar și un canal bine montat pot reduce rapid concentrațiile de gaze și pot stabiliza microclimatul.

În exploatare, aerajul trebuie adaptat la schimbări: avansul fronturilor, închiderea unor ramuri, apariția unor noi consumatori de aer sau variația degajărilor de gaze. De aceea, se folosesc măsurători periodice ale debitului și presiunii în puncte cheie, împreună cu supravegherea calității aerului. Un semn clasic de problemă este distribuția neuniformă: unele zone primesc prea mult aer, altele prea puțin.

Pe partea de siguranță, aerajul reduce riscurile prin diluare și evacuare. Totodată, ajută la controlul prafului și fumului, mai ales când este combinat cu măsuri de umezire, captare locală și întreținerea corectă a căilor de aer.

• Planificare: trasee principale și secundare, puncte de dirijare, rezerve de capacitate.
• Verificare: debite în ramuri, pierderi, etanșări, starea canalelor.
• Optimizare: reducerea rezistențelor inutile și reglarea debitului la necesar.

Un aeraj minier bine controlat înseamnă aer curat în zona de lucru, evacuare sigură a contaminanților și o funcționare mai stabilă a întregii rețele de ventilație.