ventilația frontului de lucru

Ventilația frontului de lucru este partea cea mai sensibilă a aerajului minier, deoarece aici se află personalul, utilajele și sursele directe de praf, fum și gaze. Chiar dacă rețeaua principală funcționează corect, frontul poate avea nevoie de ventilare locală pentru ca aerul proaspăt să ajungă efectiv în zona de lucru și pentru ca aerul viciat să fie evacuat rapid.

În majoritatea cazurilor, ventilarea frontului se realizează cu un ventilator auxiliar și un canal de ventilație. Eficiența depinde mai mult decât pare de detalii practice: lungimea canalului, numărul de coturi, etanșarea îmbinărilor, starea materialului și poziționarea gurii de refulare față de front. Un canal neetanș sau deteriorat poate reduce semnificativ debitul livrat, iar un canal prea lung sau cu multe coturi crește pierderile de presiune și scade performanța.

Dirijarea aerului la front trebuie să evite recircularea. Aerul proaspăt trebuie să „măture” zona de lucru, să traverseze spațiul unde se generează contaminanți și să fie condus către traseul de evacuare. Dacă aerul ocolește frontul sau se întoarce pe trasee ușoare, concentrațiile locale cresc, iar condițiile se degradează rapid. De aceea, ușile de aeraj, obturările și barajele din apropiere trebuie menținute în stare bună, iar modificările improvizate trebuie evitate.

Dimensionarea pornește de la debitul necesar în zona de lucru, în funcție de procesele tehnologice și de cerințele de siguranță. Apoi se calculează pierderile pe canal și în ramura locală, pentru a alege ventilatorul care poate susține debitul la presiunea necesară. În exploatare, verificarea debitului la capătul canalului este o practică importantă, deoarece scurgerile și colmatarea pot apărea rapid.

Ventilația frontului influențează direct controlul prafului și gazelor. Un debit insuficient poate duce la acumulări locale și la vizibilitate redusă, iar un debit excesiv, prost dirijat, poate ridica praful de pe podea și poate crea curenți incomozi. Echilibrul corect se obține prin reglaj, poziționare bună a canalului și întreținere periodică.

• Montaj corect: canal cât mai scurt, îmbinări etanșe, coturi minime.
• Poziționare: gura canalului orientată spre zona activă, fără recirculări.
• Control: măsurarea debitului, inspecții, repararea rapidă a scurgerilor.

O ventilație bine realizată a frontului de lucru crește siguranța, îmbunătățește vizibilitatea și stabilitatea microclimatului și reduce întreruperile, deoarece contaminanții sunt gestionați chiar la sursă, în zona unde apar.