Ventilația minelor metalifere este un proces complex care urmărește asigurarea unui flux continuu și controlat de aer proaspăt în toate zonele de lucru ale minei, în timp ce evacuează gazele, praful și căldura produse de procesele tehnologice. Spre deosebire de minele de cărbune, unde principala preocupare este gazul metan și praful de cărbune, în minele metalifere trebuie avute în vedere diverse tipuri de gaze, umiditatea ridicată și temperaturile adesea mai mari datorate adâncimii și activității geotermale.
Un sistem de ventilație pentru mine metalifere se bazează pe ventilatoare principale, amplasate de regulă la suprafață, și pe ventilatoare locale, care deservesc fronturile de exploatare, camerele de concasare, stațiile de pompare sau alte zone cu necesar mare de aer. Ventilatoarele principale pot fi axiale contrarotative sau centrifugale, dimensionate pentru a asigura debitul și presiunea necesare circulației aerului prin rețeaua extinsă de galerii și ramificații. Ventilatoarele locale sunt utilizate pentru a concentra aerul proaspăt în zonele unde lucrează personal sau echipamente grele.
Proiectarea ventilației în minele metalifere presupune calculul pierderilor de presiune în conducte și galerii, analiza scenariilor de producție și evaluarea riscurilor asociate gazelor toxice sau inflamabile. Pe baza acestor date, se stabilesc tipurile de ventilatoare, locațiile de instalare și modul de conectare la rețea. Se folosesc ventilatoare de presiune ridicată pentru ramuri lungi sau pentru zone cu rezistență mare la curgerea aerului, în timp ce ventilatoarele de presiune joasă sunt adecvate pentru sectoare mai scurte sau cu pierderi mici.
Ventilația modernă a minelor metalifere include tot mai des sisteme de monitorizare online și control automatizat. Senzorii de gaz, de temperatură și de viteză a aerului transmit informații în timp real către un centru de control, unde un sistem informatic ajustează turația ventilatoarelor prin convertizoare de frecvență și poate reconfigura rețeaua de ventilație în funcție de evoluția producției. Această abordare permite economii semnificative de energie și îmbunătățește nivelul de siguranță prin reacții rapide la orice abatere de la condițiile normale de exploatare.