ventilație la cerere

Ventilația la cerere este o abordare modernă prin care debitul de aer este ajustat în funcție de activitatea din subteran și de parametrii măsurați, în loc să se mențină permanent aceeași ventilație maximă. În minerit, unde rețeaua este extinsă și consumul energetic al ventilatoarelor este ridicat, această metodă poate aduce economii importante, fără a compromite siguranța, atunci când este implementată corect.

Ideea de bază este simplă: zonele active primesc debit suficient, iar zonele inactive primesc debit redus, dar în limite controlate. Pentru asta, sunt necesare trei elemente: măsurare (calitatea aerului și parametri de rețea), control (reglarea ventilatoarelor și a dirijărilor) și reguli (debite minime garantate și prioritizarea zonelor critice). În practică, reglarea se face frecvent prin convertizor de frecvență, care ajustează turația ventilatorului, stabilizând presiunea și debitul în rețea.

Ventilația la cerere nu este doar o funcție de automatizare, ci o strategie de exploatare. Trebuie analizate variațiile reale ale necesarului: schimburi de lucru, mutarea fronturilor, perioade de întreținere, acces limitat în anumite ramuri. Pe baza acestor informații, se definește un mod de lucru în care sistemul poate crește rapid debitul când activitatea sau condițiile o cer și poate reduce în mod sigur când cerințele scad.

Un aspect esențial este stabilitatea rețelei. Dacă se reduc debite fără dirijare corectă, pot apărea recirculări sau zone cu aer insuficient. De aceea, implementarea include verificări ale distribuției debitelor, testarea scenariilor și stabilirea unor praguri de alarmă. În plus, trebuie prevăzut un mod de funcționare de rezervă pentru situații neprevăzute, astfel încât ventilația să rămână sigură.

Pe lângă economiile de energie, ventilația la cerere poate reduce uzura echipamentelor: funcționare la turații adaptate, porniri/opriri mai controlate, solicitări mecanice mai mici. Totuși, succesul depinde de calitatea monitorizării, de întreținerea dirijărilor și de disciplina operațională.

• Scop: aer suficient în zonele active, fără risipă în zone inactive.
• Mijloace: reglare turație, dirijare, monitorizare și praguri de alarmă.
• Condiții: debite minime garantate, scenarii testate, mod de rezervă.

Implementată corect, ventilația la cerere îmbină siguranța cu eficiența: menține calitatea aerului acolo unde este nevoie și reduce costurile energetice ale rețelei de aeraj pe termen lung.